James C. Humes – “Vorbele de duh ale lui Winston Churchill”

Omul de-a scris cartea asta e un soi de somitate în domeniu, cel mai bine instruit churchillian, fie-mi îngăduită zămislirea acestui cuvânt. Cunoștințele mele despre Sir Winston au pornit de la documentarele în care ba era geniu, ba un nevrotic bețiv și cam drogat. Momentul în care am început să vreau să-l studiez mai atent a fost vizita de la buncărul din Londra în care a muncit Churchill în război, muzeul ce-i este dedicat și unde, cu un fair-play tipic britanic, patriotismul lui, dar și însetarea de mărire politică sunt povestite cu la fel de multe amănunte.

La noi în patrie sunt unii care îl acuză pe englez că ne-ar fi vândut rușilor alături de american și franțuz imediat după război. De parcă ne-ar fi datorat nouă ceva. Mi se pare că, la masa la care s-a tras linia cortinei de fier (termen ce-i aparține tot lui Churchill), noi nu prea aveam ce guița. Pentru că ne-am purtat ca niște oportuniști care s-au dat cu ăia mai tari fix la spartul târgului, nu cred că ni se cuvenea cine știe ce. Dacă Polonia, țară cu o coloana vertebrală perfect dreaptă, n-a reușit să iasă de după perdea, ce pretenții puteam avea noi, care ba trăgeam în unii, ba în ceilalți. Puternicii planetei, ca și istoria, nu ne datorează nimic. Doar de noi depinde să ne facem țărișoara să conteze în lume.

Pe limba ei, cartea asta se cheamă “The Wit and Wisdom of Winston Churchill”. Unde sinonimia aparent pleonastică dintre “wit” și “wisdom” nu face decât să atragă atenția asupra inteligenței frumoase a marelui englez, care era în stare să ticluiască planuri grandioase, dar și să strălucească sprințar în replici deștepte. Cartea conține vorbe de duh care îi aparțin cu siguranță domnului Churchill, dar și întâmplări și anecdote ce țin mai mult de folclorul care l-a înconjurat mereu pe acest personaj al istoriei. Care este valoarea de adevăr a fiecăreia din ele este, în cele din urmă, un amănunt nu foarte important.

Ceea ce într-adevăr contează este faptul că asta e o carte care se citește ușor și care de multe ori te face să zâmbești. Dacă vă așteptați să învățați istorie din paginile ei, veți fi dezamăgiți. O recomand ca pe un desert care să urmeze unui fel principal compus dintr-o halcă foarte consistentă de biografie a lui. Pentru că, dacă veți cunoaște contextul în care replicile au fost rostite, cu siguranță că ele vor fi și mai savuroase.

O puteți cumpăra de aici.