E de la categoria “recitite” cartea asta. Și, deși intr-un fel mă așteptam să fie așa, încă mă uimesc două lucruri pe care le simt atunci când mă întâlnesc cu o carte după 20 de ani, vorba lui Dumas. Primul este cât de clare sunt bucățelele pe care mi le aduc aminte. Aproape că îmi aduc aminte și în ce poziție stăteam când am citit prima dată o anumită frază. Al doilea este enorma diferență de savoare pe care niște ani de viață o aștern peste felul în care aceiași ochi citesc aceleași rânduri. Chiar dacă lumea spune că viața-i prea scurtă ca să citești o carte de două ori, să știți că nu-i adevărat. Reîntâlnirea cu o carte bună după foarte mulți ani e un excelent exercițiu de auto(re)cunoaștere.
“Nimic nou pe frontul de Vest” e un roman de război. Un roman de Primul Război Mondial. Poate că snobii beletristicii mă vor desconsidera pentru următoarea mea afirmație, însă pentru mine roman de război este sinonim cu Sven Hassel. Ăsta este adevărul în ceea ce mă privește. Pentru mine Hassel este etalonul după care clasez literatura despre soldați care se măcelăresc cu sârg. După acest standard, Remarque a scris o carte bună. Atât de bună, încât “Arcul de triumf”, “Gam” sau “Obeliscul negru” par scrise de altcineva. Sunt aproape sigur că el ar fi putut scrie cam oricare din cărțile lui Sven. La fel de sigur cum sunt că niciodată n-ar fi reușit camaradul lui Porta și al lui Micuțu’ să divagheze atât de sprinten pe teme psiho-filosofice.
E o carte tare frumoasă. Dură ca orice carte despre război, dar și delicată precum sufletele copiilor care îmbrăcau uniforma militară prea devreme, doar ca să încaseze gloanțe în numele unei cauze care nu îi interesa. Dacă asta e prima carte de Erich Maria Remarque pe care o citiți, să nu vă așteptați să fie și celelalte la fel.
Citatele mele preferate din cartea asta sunt:
“Pornim ca soldați – și poate că eram veseli sau poate cârteam – ajungem în zona unde începe linia frontului și ne-am transformat în animale umane.”
“Fiecare soldat este în viață doar datorită unui șir de o mie de înâmplări norocoase. Și fiecare soldat crede în noroc și i se încredințează întru totul.”
Puteți cumpăra cartea asta de aici.