5 Replies to “Emil Cioran – "Schimbarea la fata a Romaniei"”

  1. Bravo Said, eşti cel mai tare! Mai ştii ceva înjurături? poate te citează şi pe tine, mai ştii…

  2. Cioran la un moment dat a intrat intr-un fel de “rutina a disperarii”, din care nu avea chef sa iasa, de aici si repetitivitatea lui, si de aceea probabil nici nu s-a sinucis; iar influenta pe care a exercitat-o, facandu-i pe unii sa se sinucida…Fiecare cu discernamantul lui, daca esti atat de impresionabil incat sa te convinga Cioran sa te sinucizi e si vina ta.Personal ma intereseaza scrierile lui…cel putin pe mine stilul m-a atras, consonanta cuvintelor, fraza lui curgatoare si care gadila la ureche.Stie sa amplifice o idee in stilu lui ametitor.Poate chiar de aici porneste valoarea lui( atata cat e )-din stil.Eu zic, de exemplu, ca asta-i diversifica pe scriitorii din acelasi curent literar, au acelasi idei de baza ,dar propriul mod de a le prezenta cititorilor e diferit.Facand referire la opera in genialitatea sa,Cioran a “zgariat” filosofia prin “Pe culmine disperarii”.Daca ati citit cartea,ati remarcat o sufocare lenta cu viata a omului,ba mai mult, o moarte spirituala lenta cauzata de intrebari primare.
    Cioran reuseste ca nimeni altul sa imprime o senzatie olfactiva execrabila asupra mortului viu.
    Aparent de neinteles,fiecare cuvant,fiecare litera este o carare infundata,singura cale de sustragere fiind moartea…
    Acum eu zic sa luam de la fiecare scriitor ce are mai bun.Mie la acesta stilul mi s-a parut bun, forma in care isi expune a lui idee.Acum, fiindca nu a avut multe idei, chiar sa-l taram prin noroi?
    Atata agresivitate in fata unui autor de mult ori neinteles.Prejudecata in fata lui Cioran este in poporul nostru.Cine daca nu Cioran a fost cel mai mare din vremea lui?Noica,Ionesco?Buni,dar nu exceptionali,si mai mult ca orice,nu “umani”…

Comments are closed.