Crezi ca se pot zamisli copii si povestiri in acelasi timp? Ca ar putea cineva sa nascoceasca, sa dea frau liber imaginatiei, daca traiesti sub amenintarea sifilisului? Femeia si arta se exclud, prietene. In fiecare vagin e inmormantat un artist.
Umberto Eco – “In numele trandafirului”
– Ce va sperie cel mai mult la puritate? l-am intrebat.
– Graba, mi-a raspuns Guglielmo
Umberto Eco – “In numele trandafirului”
– Deci n-aveti un singur raspuns pentru intrebarile pe care vi le puneti?
– Adso, daca l-as avea, as preda teologia la Paris.
– La Paris au intotdeauna raspunsul adevarat?
– Niciodata, a spus Guglielmo, dar sunt foarte siguri de greselile lor.
Umberto Eco – “?”
Nu-mi fac griji. Cartea va dainui. Citesti tot timpul, citesti in tren, in autobuz. Citesti in parc. Citesti cand te plimbi si chiar cand faci dragoste poti sa citesti. Cu computerul este mai greu…
Honore de Balzac – “Suanii”
A fi o creatura sau un creator, iata deci toata diferenta care exista intre un om si un altul.
V.S. Naipaul – “Mascaricii”
… sentimentele absurde pe care le-am descoperit cu surprindere tocmai in clipa cand eram mai puternic si mai mandru de mine insumi, senzatia ca suntem calare si ne indreptam cu totii spre capatul unei lumi aplatizate: viziunea copilului sau a cuceritorului, nasterea unei religii sau a unei nevroze.
V.S. Naipaul – “Mascaricii”
Lucratorii din vechile timpuri! Nimeni nu-i numea inca “poporul”!
Nikos Kazantzakis – “Alexis Zorba”
Bunului Dumnezeu ii e de o suta de ori mai scarba de o jumatate de drac decat de-un drac si jumatate.
Nikos Kazantzakis – “Alexis Zorba”
Toti ai de traiesc tainele, vezi tu, n-au timp sa scrie. Si toti ai de au timp, nu traiesc tainele. Pricepi?
Nikos Kazantzakis – “Alexis Zorba”
Dumnezeu isi schimba chipul in fiece clipa. Ferice de cel ce-L poate recunoaste sub fiecare din aceste masti. O data e un pahar cu apa rece, alta data e un fiu care-ti sare pe genunchi, sau o femeie seducatoare, sau pur si simplu o plimbare matinala.