Amintirile sunt ca un roman sau viceversa. Oricat de tare te-ai stradui sa le dai forma cuvenita, contextul iti scapa, fuge incolo si incoace, iar pana la urma nici nu se mai poate numi context. E ca si cum ai incerca sa pui unul peste altul patru pisoi natafleti. Sunt calduti, dar instabili.
Haruki Murakami – “Elefantul a disparut”
Pe scurt, nu trebuie sa te gandesti ca mandarina exista, trebuie doar sa uiti ca nu exista.
Haruki Murakami – “Elefantul a disparut”
Uneori, cred ca, pentru un sot, nu pot exista niste fiinte mai ciudate decat prietenele nevestei.
Salman Rushdie – “Versetele satanice”
Oricine se afla in apropierea unui om care moare este in totalitate la cheremul sau. Loviturile date de pe patul de moarte lasa vanatai care nu dispar niciodata.
Salman Rushdie – “Versetele satanice”
Daca iubirea inseamna nevoia de a fi precum persoana iubita sau chiar de a deveni una cu ea, atunci ura – trebuie sa o spunem – poate fi starnita de aceeasi ambitie cand ea nu poate fi implinita.
Salman Rushdie – “Versetele satanice”
Un aisberg inseamna apa care incearca sa fie pamant. Un munte, mai ales Himalaya, mai ales Everestul, e pamant care incearca sa se transforme in cer.
Salman Rushdie – “Versetele satanice”
Prea multi demoni salasluiesc in oameni care pretind ca ar crede in Dumnezeu.
Salman Rushdie – “Versetele satanice”
Intrebare: Care este opusul credintei?
Nu necredinta. E prea categorica, prea sigura, prea inchisa. In sine, e tot un soi de credinta.
Indoiala.
Haruki Murakami – “In cautarea oii fantastice”
Barbatul rasarise in fata ei ca o veste proasta, dar rafinata.
Virginia Woolf – “Noapte si zi”
Intreaga scena de pe Strand capata acea infatisare ciudat de ordonata si plina de semnificatie pe care o capata cele mai eterogene lucruri, cand se aud acordurile muzicii.