Plangeau cu inversunare si obida nedefinita, fiindca niciunul nu stia sa urasca, durerea lor era pura si in ea puteai ghicicel mult protestul impotriva ei, a durerii in sine…
Anarhia mea literara
Plangeau cu inversunare si obida nedefinita, fiindca niciunul nu stia sa urasca, durerea lor era pura si in ea puteai ghicicel mult protestul impotriva ei, a durerii in sine…