Luigi Pirandello – "Unul niciunul o suta de mii"

Nu e alteceva decat asta, o inscriptie funerara, un nume. Li se potriveste mortilor. Cui a terminat. Eu sunt viu si nu termin. Viata nu se termina, Si nu are habar de nume, viata. Copacul acesta, suflu tremurator de frunze noi. Sunt copacul acesta. Copac, nor; maine carte sau vant: cartea pe care o citesc, vantul pe care il sorb. Raspindit in afara, vagabond.

Luigi Pirandello – "Caietele lui Serafimo Gubbio, operator"

…lumea nu este facuta atat pentru oameni, cat pentru animale. Pentru ca animalele au in ele, de la natura, acel putin care le ajunge si le este necesar pentru a trai in conditiile in care fiecare, dupa specia sa, au fost oranduite; oamenii au insa in ei ceva de prisos care ii chinuie tot timpul inutil.