Ea-mi placea la fel de mult ca si rochia aruncata pe jos. O fi acesta unul dintre adevarurile mele.
Haruki Murakami – “La capatul lumii si in tara aspra a minunilor”
Am inchis ochii, mi-am pus picioarele pe masa si am intors minutele in minte de parca invarteam niste cuburi de gheata intr-un pahar de whisky.
Haruki Murakami – “La capatul lumii si in tara aspra a minunilor”
Deci ce-am pierdut? O multume de lucruri. Daca ar fi sa le astern pe hartie, as umple probabil un caiet studentesc. Lucruri care la vremea respectiva nu mi s-au parut importante, care mi-au adus necazuri, dar si reversul lor. Am pierdut oameni, obiecte, sentimente. Daca ar fi sa folosesc o metafora, as spune ca existenta mea a fost o gaura simbolica intr-un buzunar, pe care nu stiu cum as putea-o drege cu acul si ata.
Haruki Murakami – “La capatul lumii si in tara aspra a minunilor”
Am inchis ochii si mi-am cercetat strafundurile sufletului. Cand am facut asta, linistea din jur s-a asternut peste mine ca niste firicele de praf.