Florian Banu – CITATE CITITE

Cu titlul ei întreg: “De la SSI la SIE, o istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist 1948 – 1989”.

E a doua carte de Florian Banu pe care o citesc după “Mihai Caraman – un spion român în războiul rece”. Astfel încât, oricât de 007 e titlul cărții, am știut că voi găsi de fapt o lucrare migăloasă a unui istoric obsedat de exactitate și imparțialitate.

Firul epic din “De la SSI la SIE” este lupta pentru putere din interiorul serviciului român de informații externe, oricare i-ar fi fost titulatura și afilierea. Și, oricât de nepotrivit ar fi termenul, stilul de management al omului aflat la conducerea serviciului. De la repopularea rețelelor externe de informații cu “oameni noi” în anii ’50, mișcare care evident a dat greș într-un mod monumental, și până la performanțele remarcabile ale anilor ’70, Florian Banu trece cu obiectivitate prin toate.

Există, totuși, o parte care-i aproape roman. Cu trădări, furtișaguri și tot felul de anecdote care mai de care mai delicioase și în care afli chestiuni mici despre oameni mari din România sau despre oameni mici și necunoscuți care au reușit mari performanțe într-ale spionajului.

Unul din lucrurile pe care le-am învățat din “De la SSI la SIE” este că “Orizonturi roșii” a lui Ioan Pacepa e o lucrare care, în cel mai bun caz, poate fi catalogată ca fiind “bazată pe fapte reale”. Iar asta mai ales pentru că omul care a scris-o era ofițer superior SIE, nu istoric. Așadar interesele sale de propagare a unor informații sau contrainformații utile propriilor sale scopuri au fost mult mai importante decât adevărul.

“De la SSI la SIE” nu-i o carte pe care să o recomand cuiva care e doar pasionat de spionaj. Ar putea părea un pic fadă. E nevoie și de niște dragoste de istorie pentru ca ea să poată fi savurată cum trebuie.

Găsiți Florian Banu – “De la SSI la SIE” de cumpărat aici.

“Mihai Caraman – un spion român în războiul rece” nu e un roman captivant și mustind de acțiune, deși titlul te-ar putea duce cu gândul într-acolo. Asta pentru că Florian Banu nu e autor de ficțiune, ci istoric. Ba chiar unul meticulos, atent la propria obiectivitate, prudent cu afirmațiile sale.

https://www.librariilealexandria.ro/florian-banu-mihai-caraman-un-spion-roman-in-razboiul-rece?gclid=Cj0KCQiAmaibBhCAARIsAKUlaKQAjhsLEs_le_UDdSTb8hEPhvpZzg6nODtQzaYS5Evi8OJ-OEK59MAaAmsCEALw_wcB — “Mihai Caraman – un spion român în războiul rece”

Mihai Caraman este unul din cei mai mari spioni pe care i-a avut vreodată România. El e creatorul rețelei Caraman, un lanț de informatori cu ajutorul căruia, în timp, a reușit să sustragă informații ultra-secrete din sediul NATO în anii ’60 – ’70. Metodele lui de racolare sunt studiate și azi în cele mai importante școli de spionaj occidentale, iar informațiile pe care el a reușit să le obțină i-au făcut, la vremea aia, până și pe sovietici să se gudure pe lângă noi ca să “le dăm share”.

Activitatea lui Mihai Caraman, luată la bani mărunți de Florian Banu, se dovedește a fi un foarte bine studiat proces de împrietenire, cadorisire, gâdilare de orgoliu și cam orice alt tertip psihologic necesar pentru a determina un om (de obicei funcționar neînsemnat, una din miile de mici rotițe ale mecanismului) să își riște cariera și chiar libertatea pentru o cauză care nu e a lui.

Dacă vă place James Bond, n-o să vă placă Mihai Caraman. Dacă, pe de altă parte, sunteți curioși cum funcționează cu adevărat o rețea de spioni, cum se formează ea, cum se menține și cum se abandonează, atunci “Mihai Caraman – un spion român în războiul rece” e fix ce trebuie.

Avem, bonus, un tablou destul de exact al relației dintre Occident și diplomația blocului comunist, dar și o mulțime de amănunte despre protocoalele vremii în diplomația și spionajul românești. Asta datorită, cum am mai spus, meticulozității domnului Banu.

Iar în ultima parte din “Mihai Caraman – un spion român în războiul rece”, avem o trecere în revistă a nebuloșilor ani ’90 din România, când, pentru scurtă vreme, de-acum generalul Mihai Caraman a fost scos din rezervă și pus la șefia S.I.E. (Serviciul de Informații Externe al României).

Sunt sigur că în carte se regăsește partea cea mai puțin “zemoasă” a lungilor conversații dintre domnii Florian Banu și Mihai Caraman: cea care a primit aprobare pentru publicare. Mi-aș fi dorit din toată inima să pot fi un țânțar mititel care să fi ascultat tot ce s-a vorbit în timpul interviurilor realizate de autor în vederea scrierii cărții.

Cel mai mult mă bucur că am reușit să descopăr un autor român pe care l-am mai citit (revin cu recenzia celeilalte cărți a Domniei Sale cât de curând) și pe care am să-l mai citesc și de-acum încolo.

Găsiți “Mihai Caraman – un spion român în războiul rece” de Florian Banu aici.

Tag: Florian Banu

Florian Banu – “De la SSI la SIE”

Florian Banu – “Mihai Caraman – un spion român în războiul rece”