Mă simțeam ca o rană căreia i s-a smuls cu sălbăticie bandajul, și am deci să rămân așa.
Giovanni Papini – “Un om sfârșit”
Ziua, în ochii obosiți și-n veșmintele totdeauna negre, purtam un fel de doliu anticipat după mine.
Anarhia mea literara
Anarhia mea literara
Mă simțeam ca o rană căreia i s-a smuls cu sălbăticie bandajul, și am deci să rămân așa.
Ziua, în ochii obosiți și-n veșmintele totdeauna negre, purtam un fel de doliu anticipat după mine.