Fetita mea, ieri am inteles ca omul traieste ca sa iubesca; astazi inteleg ca el poate sa moara ca sa se razbune.
Nikos Kazantzakis – “Alexis Zorba”
Un mosneag de 90 de ani se apucase sa sadeasca un migdal. “Ei, mosule, am zis eu, sadesti un migdal?!” Da’ el, asa povarnit cum statea, s-a intors si mi-a zis “Eu, fiule, ma port de parca n-am sa mor niciodata!” Si i-am raspuns: “Eu ma port de parca as muri in fiece clipa.” Care din noi doi avea dreptate, jupane?
Milan Kundera – "Insuportabila usuratate a fiintei"
Kitschul este un paravan in spatele caruia se ascunde moartea.
Luigi Pirandello – "Unul niciunul o suta de mii"
Nu e alteceva decat asta, o inscriptie funerara, un nume. Li se potriveste mortilor. Cui a terminat. Eu sunt viu si nu termin. Viata nu se termina, Si nu are habar de nume, viata. Copacul acesta, suflu tremurator de frunze noi. Sunt copacul acesta. Copac, nor; maine carte sau vant: cartea pe care o citesc, vantul pe care il sorb. Raspindit in afara, vagabond.
Albert Camus – "Ciuma"
Crima detine, fara incetare, primul rol pe scena lumii, dar criminalul nu-l joaca decat o clipa, fiind pe data inlocuit.
Milan Kundera – "Ultimul vals"
Gelozia venise sa o caute ca moartea.
Marin Preda – "Cel mai iubit dintre pamanteni"
Daca omul ar acorda mortii macar un minut pe zi de meditatie, conflictele in care ar fi implicat si-ar micsora importanta si solutiile cele mai rele l-ar speria mai putin, ar fi oricum mai indraznet si s-ar bucura mai mult ca exista.