“Cărți sau țigări” e amăruie, făcută să fie citită pe nerăsuflate. E tristă, chiar și atunci când umorul fin și ascuțit al lui Orwell își face treaba. Mi s-a părut că miroase a vechi, a ponosit cartea asta. De parcă personajele și întâmplările ei ar fi stat prea mult într-un șifonier dintr-o casă de bătrâni.
Bernhardt Schlink – “Cititorul”
Bataile ceasului din clopotnita, huruitul motorului unui vreunui automobil care trece intamplator, luminand cu farurile peretii si tavanul, insotesc bolnavul in orele lungi de noapte. Sunt ore fara somn, dar nu de insomnie, nu ore al lipsei ci ale preaplinului. Dorinte, amintiri, spaime si bucurii compun labirinturi in care blonavul se pierde, se regaseste si se rataceste din nou. Sunt ore in care totul devine posibil, atat binele, cat si raul.
Stephen D. Levitt & Stephen J. Dubner – “Superfreakonomics”
Multi oameni care in generatiile anterioare ar fi murit de boli de inima, traiesc acum destul de mult ca sa moara de cancer in schimb.
Nicolae Steinhardt – "Jurnalul fericirii"
Cramponarea asta la viata, de caine estropiat, de orb paralitic, de canceros innebunit de suferinta si care tot mai suge vitamine, de tradator care, pentru a scapa de moarte si-a vandut neamul intreg si tovarasii toti, o exprima cel mai bine pronumele neutru nereflexiv, de lipsa in romaneste: on veut vivre sau in nemteste: man will leben. Formula cea mai deprimanta: es will leben, aplicata omului.
F.M. Dostoievski – "Umiliti si obiditi"
Vad bine ca mi-am pierdut mintile si ca nu iubesc asa cum ar trebui sa fie dragostea.