Atunci când am primit cartea asta cadou am promis că o voi citi din scoarță în scoarță. Recunosc că nu a fost deloc ușor. Dar am privit trebușoara asta ca pe un exercițiu de răbdare, mai ales că sunt într-o etapă a vieții mele în care sunt convins că trebuie să lucrez destul de mult la capitolul ăsta. Cartea nu-i făcută cu siguranță să fie citită ca un roman polițist. În timp ce mă luptam cu paginile cele multe mi-am adus aminte de tata. Mi-a povestit el la un moment dat despre un coleg de-al lui, care citea Larousse-ul ca pe un roman. Nu știu dacă domnul Pondiche a apucat să-și termine ceaslovul, însă eu promisiunea mi-am ținut-o. Am citit-o pe toată, chit că a durat cam o lună și jumătate.
Partea bună e că are poze. Vorbesc serios. Altfel lectura e puțin aridă, cuvintele având de cele mai multe ori misiunea de a explica pozele. Au fost însă și multe lucruri interesante pe care le-am aflat. Mi-au plăcut mai ales istoriile marilor eșecuri ale industriei, povești din care poți învăța destul de multe despre marketing, publicitate și relații economice.
Singurul lucru care m-a deranjat pe alocuri a fost evidența faptului că e o carte scrisă de autori englezi. Au băgat în enciclopedia asta toate mașinile, mașinuțele și tentativele de motorizare a trei sau patru roți pe care le-au avut supușii Majestății Sale de la începuturi și până acum, în timp ce marii constructori francezi, germani și italieni (dar mai ales nemții) sunt tratați de multe ori cu superioritatea politicoasă și absentă atât de tipică britanicilor.
E o carte bună pentru pasionații de mașini. Dacă nu ești sigur că ai pasiunea asta, încearcă să o citești. Dacă după zece pagini încă ți se mai pare interesantă, e clar. Ești!
Puteți cumpăra cartea asta de aici.