CITATE CITITE

Pentru acei indivizi de moda veche care nu sunt pe deplin convinsi ca Dumnezeu nu exista, dar care, desi nu le pasa de El, Il simt mereu in sinea lor, a injura e o treaba dintre cele mai placute. Pe om il apuca un acces de astma si injura cu manie si incapatanare, cu intentia speciala de a-L jigni pe acest eventual Dumnezeu. Si se gandeste ca, la urma urmelor, daca exista, orice injuratura este o lovitura de ciocan in cuiele de pe cruce si o NEPLACERE pricinuita lui Dumnezeu. Dumnezeu se va razbuna – acesta e sistemul lui – va face pe dracu’ in patru, va lasa sa cada tot felul de nenorociri asupra pacatosului, il va trimite in infern, dar chiar de va intoarce lumea pe dos, nimeni nu-L va face sa uite neplacerea pe care a suferit-o, lovituirle de ciocan pe care le-a incasat. NIMENI! E o strasnica consolare. Si asta arata limpede ca, in definitiv, acest Dumnezeu n-a prevazut chiar totul. Ganditi-va; El e stapanul absolut, tiranul, totul; omul e un rahat, un nimic si, cu toate astea, omul are posibilitatea sa-L manie si sa-L nemultumeasca si sa-I tulbure cat de cat fericita Lui existenta. Asta este intr-adevar “le meilleur temoignage que nous puissions donner de notre dignite”. Cum de n-a facut Baudelaire o poezie din asta?