Daca depuneti tot efortul pentru a trai, nu o sa puteti muri cum trebuie.
Haruki Murakami – “Dupa cutremur”
Nu cred ca as putea sa traiesc cu omul acesta, si-a zis ea. N-as reusi sa patrund in inima lui. Dar de murit, cred ca pot muri cu el.
Arnon Grunberg – “Nesuferitele zile de luni”
Sa-ti iei viata in maini. Asta spuneai intotdeauna oamenii care NU isi luasera viata in maini. Oamenii care, cum se imbatau, cum incepeau sa strige “Ce-am facut eu cu viata mea, ce Dumnezeu am facut cu ea?!”
Honore de Balzac – “Suanii”
Fetita mea, ieri am inteles ca omul traieste ca sa iubesca; astazi inteleg ca el poate sa moara ca sa se razbune.
Nikos Kazantzakis – “Alexis Zorba”
A treia teorie, zise el grabit, neputandu-mi suporta tacerea, e aceasta: exista vesnicie pana si in viata noastra vremelnica, dar ne e foarte greu sa o descoperim singuri. Grijile de fiecare zi ne tulbura. Doar cativa, fapturi alese, reusesc sa traiasca vesnicia pana si in viata lor vremelnica. Iar pentru ca ceilalti s-ar duce de rapa, Dumnezeu a avut mila de ei si le-a trimis religia – astfel ca norodul poate trai si el vesnicia.
Nikos Kazantzakis – “Alexis Zorba”
Un mosneag de 90 de ani se apucase sa sadeasca un migdal. “Ei, mosule, am zis eu, sadesti un migdal?!” Da’ el, asa povarnit cum statea, s-a intors si mi-a zis “Eu, fiule, ma port de parca n-am sa mor niciodata!” Si i-am raspuns: “Eu ma port de parca as muri in fiece clipa.” Care din noi doi avea dreptate, jupane?
Luigi Pirandello – "Unul niciunul o suta de mii"
Nu e alteceva decat asta, o inscriptie funerara, un nume. Li se potriveste mortilor. Cui a terminat. Eu sunt viu si nu termin. Viata nu se termina, Si nu are habar de nume, viata. Copacul acesta, suflu tremurator de frunze noi. Sunt copacul acesta. Copac, nor; maine carte sau vant: cartea pe care o citesc, vantul pe care il sorb. Raspindit in afara, vagabond.
Haruki Murakami – "Padurea norvegiana"
Cat traim, avem moartea in noi si o nutrim.
Gabriel Liiceanu – "Declaratie de iubire"
Voi suprapune aceste doua vieti ca doua palme care se ating, se masoara, se asaza una peste alta si sfarsesc in inclestarea unei recunoasteri.
A. Cehov – "Stepa"
Rusului ii plac mai mult amintirile decat viata insasi.