Nu-mi amintesc cand am venit pe lume,
cand voi pleca, n-am stire nici atat.
Sa bem si sa iubim uitand ca-n viata
n-am sti nici cand ce nici cand n-am stiut.

Anarhia mea literara
Nu-mi amintesc cand am venit pe lume,
cand voi pleca, n-am stire nici atat.
Sa bem si sa iubim uitand ca-n viata
n-am sti nici cand ce nici cand n-am stiut.
Gandirea ta n-o fa altora lege!
Nicicand mania oarba n-o iubi.
Sper a fi lumilor mai mult decat un rege,
Cand soarta te loveste, tu nu lovi.
Priveste raul din gradina,
spune-ti ca esti in paradis.
Ce mai astepti? Du-te s-o cauti
Pe fata cu priviri de vis!
Mai dati-mi vin sa mi se-nvarta capul,
sa simt in trup focul arzand asa…
Satul de minciuni, sa curga vinul!
Repede, sunt batran deja!
L’esperance, toute trompeuse qu’elle est, sert au moins a nou mener a la fin de la vie par un chemin agreable.
Man is so jung oder so alt, wie man sich fuehlt. Und wenn es kommt, Das Gute und Erwuenschte, schwerfaellig und verspaetet, so kommt es behaftet mit allemkleinlichen, stoerenden, aergerlichen Berwerk, allem Staube der Wirklichkeit, mit dem man in der Phantasie nicht gerechnet hat, un der einen reizt… reizt…
Romanul este prea plin de individualitatea lui, este egocentrist. Acest defect il opreste de a face in politica opera de continuare. Romanul trebuie sa inceapa. El nu poate sfarsi ceea ce a inceput un altul. Fiecare barbat politic la noi isi are politica sa externa; sau in tot cazul, tine sa nu fie confundat cu inaintasul sau. De aceea in viata statului nostru este o vesnica incepere d’a capo… Pe langa acest defect de egocentrist se mai adauga si lipsa de persistenta. Romanului ii place sa inceapa de al el un lucru si lucrul odata inceput, el il vera terminat cat mai repede. Doua defecte capitale pentru politica externa a unui stat.
Daca, emitand un sunet, reproducerea lui ar fi simultana (nu ca in cazul ecoului), cele doua sunete n-ar putea fi distinse, in timp ce reflectia instantanee a imaginii noastre se instituie ca o realitate distincta, daca nu autonoma.
Regele: Ce va uitati asa la mine? E ceva anormal? Nu mai e nimic anormal, cai anormalul a devenit obisnuit. Asa se impaca totul.
…libertatea e cea mai mare nenorocire pentru poporul care nu-i copt s-o aiba.