Tag Archives: literatura romana

Cati Napoleoni nu putrezesc in provincie, din lipsa de prilej?

Soarele in rasarit de sange-si spala-n mare lancile cu care-a ucis in goana noaptea ca pe-o fiara.

RESPONSABILUL INTERNATIONALEI: Hei, tinere… La roata lumii vor mai invarti multi nebuni pana se va opri masinaria ei cum trebuie.

Sta acum ca o stanca care se straduie sa cada ucigator peste altii si, in truda ei, se sfarama.

Nimic din ce trecut-am nu vom tine,
Chiar daca fund de mare-a fost aici
Cu scoici, cu ambulacre, cu arici,
Te uita tot, ma uita si pe mine,
Uita-te-voi. Te-am si uitat. Cu bine.

Eu as acorda eternitatea tocmai celor care nu au facut nimic in viata si care acum nu au cum sa se retraga din ea, de vreme ce nu au inceput si nu au incheiat inca nimic. (…) Acestor simpli spectatori la spectacolul fara sfarsit al lumii, cititorilor de ziare si privitorilor la televizor, lor le [...]

…oamenii de fata inchinau catra pamant oalele de lut si, de truda si somn, le asfinteau ochii.

In realitate fericirea ingusteaza cumplit orizontul omului, nu crezi?

Daca, emitand un sunet, reproducerea lui ar fi simultana (nu ca in cazul ecoului), cele doua sunete n-ar putea fi distinse, in timp ce reflectia instantanee a imaginii noastre se instituie ca o realitate distincta, daca nu autonoma.

Regele: Ce va uitati asa la mine? E ceva anormal? Nu mai e nimic anormal, cai anormalul a devenit obisnuit. Asa se impaca totul.