Author Archives: danfintescu

Fetita mea, ieri am inteles ca omul traieste ca sa iubesca; astazi inteleg ca el poate sa moara ca sa se razbune.

Ochii lui verzi mi se par vicleni ca ai unei vipere si isteti ca ai unei femei care isi iarta sotul.

… sentimentele absurde pe care le-am descoperit cu surprindere tocmai in clipa cand eram mai puternic si mai mandru de mine insumi, senzatia ca suntem calare si ne indreptam cu totii spre capatul unei lumi aplatizate: viziunea copilului sau a cuceritorului, nasterea unei religii sau a unei nevroze.

Lucratorii din vechile timpuri! Nimeni nu-i numea inca “poporul”!

Bunului Dumnezeu ii e de o suta de ori mai scarba de o jumatate de drac decat de-un drac si jumatate.

Toti ai de traiesc tainele, vezi tu, n-au timp sa scrie. Si toti ai de au timp, nu traiesc tainele. Pricepi?

Dumnezeu isi schimba chipul in fiece clipa. Ferice de cel ce-L poate recunoaste sub fiecare din aceste masti. O data e un pahar cu apa rece, alta data e un fiu care-ti sare pe genunchi, sau o femeie seducatoare, sau pur si simplu o plimbare matinala.

A treia teorie, zise el grabit, neputandu-mi suporta tacerea, e aceasta: exista vesnicie pana si in viata noastra vremelnica, dar ne e foarte greu sa o descoperim singuri. Grijile de fiecare zi ne tulbura. Doar cativa, fapturi alese, reusesc sa traiasca vesnicia pana si in viata lor vremelnica. Iar pentru ca ceilalti s-ar duce de [...]

Te indragostesti de cineva atunci cand descoperi deodata ceea ce iubirea anterioara nu ti-a oferit.

Si cine-ti vorbeste de muieri? Si, daca-i vorba, sunt tare folositoare, saracutele, nu le vorbi de rau, tare folositoare cand barbatul nu are o treaba barbateasca de facut: sa extraga carbune, sa ia orase cu asalt, sa stea de vorba cu bunul Dumnezeu. Ce-i ramane de facut in cazuri de-astea ca sa nu crape? Bea [...]